Posturologie

POSTUROLOGIE – PODOLOGIE – MANAGEMENTUL PICIORULUI DIABETIC

Posturologie – Modul în care călcăm și în care se distribuie presiunea pe talpă, influențează întreaga postură a organismului dar și funcționarea acestuia.

Un picior mai scurt decât celălat, o cicatrice importantă la nivelul corpului, o ocluzie dentară deficitară sau o problemă de oculomotricitate au un răspuns intens asupra organismului. Astfel se produc artroze ale genunchilor și soldurilor, hernii și deformări la nivelul coloanei vertebrale, rupturi de menisc, sindroame vertiginoase, tulburări ale tranzitului intestinal, etc.

Corecția problemelor de arhitectură a piciorului se face ținând cont de modificarea distribuției presiunilor pe talpă și generarea unui nou reflex, corect, la nivelul scoarței cerebrale, producând echilibrarea posturală.

Podologie – Cu ajutorul unui scanner 3D bipodalic, printr-o analiză statică, dinamică stabilometrică și posturală, cu ajutorul imaginilor, se analizeaza postura, sistemul generând ( pe baza datelor primite ) producerea unor orteze personalizate (susținători plantari) , cu rol de echilibrare posturală.

Indicațiile corecției posturale:

• tulburările cognitive la copii

• tulburările de ocluzie dentară la copii

• enurezisul nocturn

• dureri osoase sau musculare

• membre inegale

• picior plat sau cav

• picior valg sau var

• monturi

• fasceita plantară

• spina/cioc calcanean

• genunchi valg (în ”X”) sau var (în ”paranteze”)

• ”dureri de creștere” la copii

• deficiențe posturale
  • dureri de spate și de coloană vertebrală
  • scolioza, hiperlordoza, cifoza
  • probleme ale rotulei
  • vertij, acufene

• frica de mulțime, claustrofobia

Susținătorii plantari se adresează pacienților indiferent de vârstă, începând cu 4 ani. Pot fi purtați în orice tip de încălțăminte (pantofi, sandale, papuci), având o grosime redusa. Sunt utili și sportivilor, care prin corecția posturală pot obține rezultate de performanță. Pot efectua stimularea sistemului limfatic, îmbunătățind circulația și combătând edemele.

Recuperarea hemiplegiei – tehnici specifice de facilitare-inhibare

Leziunile centrilor nervoşi eliberează reflexele tonice posturale, integrate la nivel inferior al sistemului nervos central, ceea ce produce posturi necoordonate, incorecte, anormale, un tonus muscular crescut anormal, precum şi modalităţi primitive de mişcare. De aceea, este necesar ca, reeducarea neuro-motorie să schimbe engramele greşite, deoarece este imposibilă suprapunerea unei scheme de mişcare normală peste una anormală; formarea atitudinii corpului, considerată ca fiind rezultanta raportului între forţa musculară a omului şi forţa gravitaţională, se realizează prin facilitarea integrării reacţiilor superioare de ridicare, redresare şi echilibrare, în secvenţa dezvoltării lor, prin stimularea unor mişcări de răspuns spontan şi controlat într-o postură reflex-inhibitoare (Bobath, B., 1990).

Evoluţia tehnicilor de reeducare a afecţiunilor caracterizate de prezenţa hipertoniei de tip elastic, reprezintă introducerea noţiunii de „şuntare a spasticităţii”, care are la bază două principii: inhibarea răspunsurilor caracteristice modelelor reflexe anormale (responsabile de hipertonie) şi “facilitarea” reacţiilor posturale normale integrate superior (Bobath, B., 1990).

Scopul tratamentului nu trebuie să fie tonifierea musculaturii ce nu este paralizată, printr-un efort care nu va face decât să crească tonusul muscular şi implicit spasticitatea, ci inhibarea răspunsurilor caracteristice modelelor reflexe anormale, responsabile de hipertonie, simultan cu “facilitarea” reacţiilor posturale normale integrate superior, normalizarea tonusului potural şi activarea reacţiilor de redresare şi echilibrare, cu evoluţie spre abilităţi funcţionale normale (Paeth, B., 2001). Aceasta înseamnă îmbunătăţirea mecanismului de control postural.
În timpul unei mişcări sau a unei modificări de postură, distribuţia proceselor excitatorii şi inhibitorii la nivelul SNC reflectă starea musculaturii corpului, aceasta fiind cea care controlează închiderea şi deschiderea conexiunilor sinaptice la nivelul SNC şi determină apariţia răspunsurilor motrii ulterioare (output) (Magnus, R., 1926).

Prin manevrarea pacientului şi direcţionarea răspunsurilor sale active în afara modelelor spastice nedorite (departe de canalele activităţii reflexe anormale), simultan cu încercarea de a deschide canalele activităţii musuclare normale, se poate spera în suprimarea apariţiei răspunsurilor caracteristice modelelor spastice. Pe aceste considerente se bazează cele două principii ale tratamentului dezvoltării neuro-motorii” (Bobath, K. 1990):

– inhibarea răspunsurilor caracteristice modelelor reflexe anormale, responsabile de hipertonie, fenomen numit “inhibare reflexă;

– “facilitarea” reacţiilor posturale normale integrate superior, normalizarea tonusului potural şi activarea reacţiilor de redresare şi echilibrare, cu evoluţie spre abilităţi funcţionale normale.

1. Managementul postural al piciorului diabetic – corecția presiunilor plantare înlătură suprasolicitarea zonelor sensibile, locul formării ulcerațiilor. Din cauza neuropatiei, pacientul diabetic nu realizează faptul că stă prea mult în poziție ortostatică și că își lasă greutatea pe o zonă a tălpii care deja este afectată de lipsa de oxigen. Astfel, se produc leziuni, care de multe ori au ca rezultat amputația membrului respectiv.

Susținătoarele plantare schimbă locul distribuție a presiunilor, prevenind apariția ulcerațiilor

Asocierea cu ozonoterapie (autohemoterapia majoră, Ozonomatic Jolly, saci cu ozon, ozon local, creme și uleiuri ozonizate) +/- laser intravenos este formula de succes în tratarea piciorului diabetic (Poze atasate- Picior diabetic)